- lipsa unei finantarii adecvate si tintite (cei 6% din PIB sunt si asa putini, dar sunt si prost managierati sau se intorc la buget din cauza lipsei de proiecte; profesorii nu sunt motivati financiar, bazele materiale si didactice nu sunt nici macar asigurate in unele locuri, dar mai modernizate, iar volumul si cuantumul burselor elevilor de liceu sunt infime)
- personalul didactic este caracterizat de o deficienta majora atat in pregatirea initiala, cat si in pregatirea continua. Prin acest sistem de "angajare pe viata" practicat in prezent in invatamant, se da mult prea mare valoare mediocritatii, pentru ca nu exista nimic care sa cuantifice performantele pozitive sau negative ale profesorilor.
- autonomia inexistenta sau prost inteleasa genereaza, din pacate, haos. In fond o idee buna, descentralizarea este gresit perceputa ca o unealta, astfel ca unii directori ajung sa-si transforme scoala in propria feuda, uitand de interesele comunitatii si tinand cont doar de interesele personale. In alte cazuri, ordinele vin direct de la inspectorat sau chiar de la minister si nu pot sa fie decat aplicate intocmai.
- supraincarcarea programelor dauneaza procesului de invatamant. Un invatamant modern se valideaza prin nivelul si calitatea deprinderilor pe care le formeaza elevilor sai intr-un anumit domeniu. Notiunile de cultura generala au rolul lor indispensabil in viata unui om, insa o sortare a paletei de materii ce se vor studiate se poate face mult mai devreme in procesul educational (chiar in scoala generala) in functie de aspiratiile profesionale si intelectuale ale elevului. "Analfabetul de maine nu va fi cel care nu stie sa citeasca, ci cel care nu a invatat sa invete."
- legislatia actuala a educatiei nu cuprinde o viziune asupra reformei indispensabile. Nu exista nici o aparitie, ca in toate tarile civilizate, a unei carti albe a analizarii si realizarii obiectivelor propuse, nici un raport public detaliat si transparent.
* Marirea salarilor profesorilor este binevenita. Cateva dintre problemele sistemului, cum este lipsa de respect a elevilor pentru cadrele didactice, care nu sunt privite ca modele demne de urmat in viata, ci mai degraba ca niste functionari prost platiti care stau cu mana intinsa la stat, s-ar atenua. Investitia in resursa umana este cea mai importanta intr-o sala de clasa, un profesor bun te poate face sa vii cu placere la scoala si iti poate captiva intreaga atentie, nefiind dependent de cine stie ce "gadgeturi" (care au si ele rolul lor, dar nu principal). Profesorii dedicati (nu toti!) merita un statut social mai inalt! Ei sunt, pana la urma, cei care ne ofera o sansa in viata!
In concluzie, le-as adresa o rugaminte sincera "mai marilor tarii", sa mediteze asupra unei formule lapidare: "Daca te gandesti la ziua ce va urma, ia-ti de mancare. Daca te gandesti la anul ce va urma, planteaza un copac. Daca te gandesti la secolul ce va urma, educa copiii."